Profesorul meu de matematica din liceu umbla tileap, tileap, tileap, prin mai toate carciumile. Odata, a inceput sa scrie o problema pe tabla, din coltul din stanga sus si a terminat primul rand in coltul din dreapta, dar jos. A facut cativa pasi in spate leganandu-se, si-a admirat grozavia oarecum uimit si apoi s-a asezat la catedra, cu capul sprijinit intr-un pumn. A stat asa o ora intreaga. Era genial, rezolva orice in doi timpi si trei miscari si cei care aveau oarecare tangenta cu matematicile isi cam scoteau palariile in fata dumnealui. Asa e omul...
Sa va spun o smecherie. Din mitologia greaca aflam ca Prometeu a facut omul din pamant si apoi a furat focul din ceruri, spre a-i fi de folos in viata. Bineinteles ca ceilalti zei s-au maniat pe Prometeu si au zamislit-o pe Pandora, dandu-i o cutie. Prometeu a rugat-o sa nu deschida niciodata acea cutie, insa in zadar. Ce era inauntru s-a abatut asupra omului, rezultand ceea ce stim cu totii acum: un om ce se indreapta usor spre rau si pacate. Din cutie a iesit ultima speranta, luandu-si zborul catre departarile albastre.
E greu sa fii drept in tot si-n toate, sa fii nemaipomenit de bun, fara sa te atinga viciile cand masele intr-acolo se indreapta, fara sa injuri cand ceva nu iese asa cum trebuie, fara sa nu-ti doresti sa moara si capra vecinului, fara sa nu tanjesti dupa bunurile si femeia altuia...E cadoul Pandorei pentru noi, oamenii de pamant ai lui Prometeu. E ceea ce face toata ecuatia vietii si mai interesanta. Slava cerului, nu avem ochelari de cal, nu trebuie sa fim impuscati daca ne lovim la un picior si nici nu suntem trimisi la pascut daca refuzam sa sarim peste cateva obstacole. Vedem in multe directii si suntem reparabili. Pe unii, ii repara chiar calitatile incontestabile care fac ca si cele mai respingatoare defecte sa nu fie chiar atat de pregnante. Pe altii, ii repara regula dupa care se ghideaza la tot pasul: natura stie cum sa-l rasplateasca pe cel ce face bine si cum sa-l pedepseasca pe cel ce face rau, intr-o compensatie perpetua.
Am sa va mai spun ce i-a zis Polonius lui Laertes: "Fii tu insuti!" Vei avea numai de castigat in iubiri, servicii, relatii cu ceilalti oameni, impacarea cu sinele. Ca si la melc, incurcate sunt caile omului catre sine insusi. Ma rog! Nu e facil si nici la indemana oricui sa fie el insusi, mai ales cand traim in comunitati care isi revarsa influentele cat colo si mai ales atunci cand "apucaturile" rele sunt cel mai usor de copiat. Se bucura Pandora...Cutia este acum plina cu un televizor, un grup de asa-zisi prieteni care te imping s-o faci pe aceia si pe cealalta, cateva tabloide din care inveti ca trebuie sa fii monden, o gramada de bani care devin ideal in viata...Mai sunt unele lucruri, cutia nu e mica. Esti oare atat de bun intr-un anumit domeniu incat sa nu mai conteze nimic altceva? Nici Mozart, nici Einstein, nici Goethe nu au fost sfinti. Ne intereseaza altceva decat ceea ce stim despre ei? Nu. Poti sa ajungi la fel?
Umpleti-va pipa si fumati chestia asta: profesorul meu de matematica din liceu era grozav si cei care aveau oarecare tangenta cu matematicile isi cam scoteau palariile in fata dumnealui. Daca poti sa ajungi la fel, restul prea putin conteaza...
Un text de: Ianis
?
