Parisul lui Guy Dessapt e un paradox cu tot atatea nuante cati privitori. Judecand dupa siluetele schitate, ar putea fi Parisul de azi sau cel de alaltaieri. Pictorul s-a nascut in perioada interbelica si a pictat in continuu Orasul Luminilor, deci e de presupus ca acesta e Parisul dintotdeauna. E luminos, desi surprins la amurg. E cald si plin de culoare, desi ploua, iar anotimpul e tomnatic – acele cateva saptamani de gratie de la hotarul dintre explozia de viata a verii si decadenta toamnei. E elegant, dar viu si animat. Nu-i lipsesc bine-cunoscutele repere (Obeliscul, Arcul de Triumf, cheiul Senei, Champs Elysées, turnul Eiffel, Notre Dame, Pont Neuf, Moulin Rouge), dar nu e un cliseu obosit, pe care l-am mai vazut in atatea vederi si filme hollywoodiene. E Parisul unui parizian indragostit – de oras, de culori si de viata. Inspirat de impresionisti si comparat cu Chagall, Dessapt e unul dintre cei mai bine vanduti pictori contemporani pe pietele americane si asiatice.
?
