Te uiti la fotografiile lui Cecil Whitt ca la ceva aproape extraterestru. Insule perfect rotunde pe luciu de lac, ghetari, dune desertice, palmieri, monoliti – nu arata niciunele asa cum le stim de prin atlase si carti de geografie. Dau o senzatie cu totul aparte de straniu, de ireal, de „prea frumos ca sa fie adevarat”. Si cu toate astea, sunt cat se poate de reale, doar ca-s privite altfel, de un fotograf inteligent, cu un ochi incredibil de bine antrenat pentru culoare si compozitie. Cecil Whitt nu spune foarte multe despre el insusi. Ii place sa fotografieze Australia. Asculta Nick Cave, Marilyn Manson si Morcheeba. Whitt stie (si nu se sfieste s-o spuna) ca un fotograf cu adevarat ‚mare’ nu isi iubeste meseria pentru foloasele pe care i le aduce aceasta, ci pentru ceea ce inseamna procesul in sine, cu toate cheltuielile, eforturile si inevitabilele dezamagiri pe care le implica.
?
