Cum poate fi sentimentul de dragoste exprimat si daruit mai bine si mai duios daca nu prin poezie? Trairile sublime, inaltatoare si emotiile arzatoare dintre doi oameni care se iubesc nu ar putea fi transpuse in cuvinte fara geniul si sensibilitatea poetilor care canta iubirea pana dincolo de visul omenesc pentru a o face sa prinda conturul extaziant al cerului instelat.
Va invitam intr-o poveste de neuitat, printre cele mai frumoase versuri de dragoste ale poetilor romani.
Cantec in doi - Lucian Blaga
Si vine toamna iar’
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata sa gustam
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutam
brindusile ardorii
sa infloreasca iar’ in noi
si-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, cand cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ganduri are soarele cu noi –
nu stim, dar suntem doi.
Nichita Stanescu – Leoaica tanara, iubirea
Leoaica tanara, iubirea
mi-a sarit in fata.
Ma pandise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt in fata,
m-a muscat, leoaica, azi, de fata.
Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
cand mai larg, cand mai aproape,
ca o strangere de ape.
Si privirea-n sus tasni,
curcubeu taiat in doua,
si auzul o-ntalni
tocmai langa ciocarlii.
Mi-am dus mana la spranceana,
la tampla si la barbie,
dar mana nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert in stralucire
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene
inca-o vreme,
si-inca-o vreme.
Floare-albastra - Mihai Eminescu
- Iar te-ai cufundat in stele
Si in nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vietii mele.
In zadar rauri in soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile asire
Si intunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare -
Nu cata in departare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am ras, n-am zis nimica.
- Hai in codrul cu verdeata,
Und-izvoare plang in vale,
Stanca sta sa se pravale
In prapastia mareata.
Acolo-n ochi de padure,
Langa balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea in foi de mure.
Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.
Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dansul gura.
De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are!
Cand prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat.
Pe carare-n bolti de frunze,
Apucand spre sat in vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime:
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?
Inc-o gura – si dispare…
Ca un stalp eu stam in luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra! floare-albastra!…
Totusi este trist in lume!
Dorul - Nina Cassian
Dragostea mea,
ancora grea,
tine-ma strans;
toate ma dor:
gura – de dor,
ochii – de plans.
Vantul cazu –
- poate ca nu,
dar s-a facut
liniste-n cer,
fara puteri,
ca la-nceput.
Nu mai visez
pasi pe zapezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme in bulbi.
Singuratati…
Nu mi te-arati,
nu-mi trimiti vesti.
Cat fara rost.
Oare ai fost?
Oare mai esti?
Cantec de dor - Nichita Stanescu
Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau
tamplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Ma jucam cu palmile in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blandete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam.
Cantec de inima albastra - Mircea Dinescu
Mai stii cum te strigam pe-atunci
"icoana cu picioare lungi"
veneai pe rau sau rau erai
curgeai in mine pana-n rai
cu limba preschimbata-n bici
vanam pe coapse iepuri mici
vanam prin pulpe fan mieriu
erai mireasma eram viu.
Dar of of of desis de ochi
acum de mine trag trei popi
carnea-mi miroase de pe-acum
a scandurica de salcam
pe cand manzeste musti din cai
mie tarana-mi spune hai,
mie ulcica-mi spune blid,
iubire - mar rostogolit.
Ce bine ca esti - Nichita Stanescu
E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.
Romanta fara ecou - Ion Minulescu
Iubire, bilelou de portelan
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...
Iti multumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntamplat?...
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?...
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atata timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?...
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramai pe loc acolo unde esti...
Sa nu te misti...
Si daca ne iubesti -
O!... daca ne iubesti cu-adevarat -
Asteapta-ne la fel inca un an...
Un an macar...
Atat...
Un singur an...
Iubire, bibelou de portelan!...
Lucian Blaga – Izvorul noptii
Frumoaso,
ti-s ochii asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare ca ochii tai, adancii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai,
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamantul
c-o mare de intuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea.
Rondelul meu- Alexandru Macedonski
Cand am fost ura, am fost mare
Dar astazi, cu desavarsire
Sunt mare, caci ma simt iubire,
Sunt mare, caci ma simt iertare.
Esti mare cand n-ai indurare
Dar te ridici mai sus de fire
Cand ti-este inima iubire,
Cand ti-este sufletul iertare.
Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem in nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.
Tacerea ta - Octavian Goga
Mai tii tu minte noaptea-ntaie,
O noapte umeda, albastra…
In pacea ei infiorata
Vorbea numai tacerea noastra…
De-atunci atatea nopti trecura,
Tot nopti cu soapte si cuvinte…
Din cate-alaturi povestiram
Nimic nu-mi mai aduc aminte…
Dar pana-n clipa de pe urma
Fermecatoare-o sa-mi ramaie
Si-o sa-mi vorbeasca totdeuna
Tacerea ta din noaptea-ntaie…
De cate ori, iubito - Mihai Eminescu
De cate ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena – o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un palc intreg de pasari, pierzandu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
Suntem tot mai departe deolalta amandoi,
Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet,
Cand tu te pierzi in zarea eternei dimineti.
Am iubit... - Nicolae Labis
Am iubit de cand ma stiu
Cerul verii, straveziu,
Despletitele rachite,
Curcubeiele pe stanci
Ori padurile adanci
Sub ger alb incremenite.
Mi-a fost drag pe baragane
Sa vad fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trasnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea inaltimilor,
Semetia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pura,
Floare rosie pe gura
Si in inima arsura,
In priviri zapezi candide
Si-n piept voci necontenite.
M-a infiorat ades
Tot ce gandurile tes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, leganate,
De pe arcuri instrunate,
Sagetarea de idei...
Toata-aceasta maretie
Ne-a fost data din vecie...
?
