Peisajele fotografului rus Denis Bodrov, cu ceruri innorate si nemarginite, drumuri vechi, carari care nu duc nicaieri si lanuri la apus vorbesc despre singuratate si tacere.
Peisajele fotografului rus Denis Bodrov, cu ceruri innorate si nemarginite, drumuri vechi, carari care nu duc nicaieri si lanuri la apus, vorbesc, intr-un fel sau altul, despre singuratate si tacere, dar mai vorbesc si despre limite. Mai bine zis, fotograful ne aminteste ca putem privi si vedea oricat de departe vrem – totul e doar sa privim si sa fim dispusi sa vedem. In fotografiile lui, de exemplu, n-ai cum sa nu vezi melancolie si poate si o doza de nostalgie, dupa caldura sfarsitului de vara si a inceputului de toamna. Insa daca schimbi un pic perspectiva, poti la fel de bine sa vezi o promisiune: vara si toamna se vor intoarce si totul va fi la fel ca in imaginile lui Bodrov – sau poate chiar mai impresionant, de aceasta data.
?
